Lacrimi! – post vechi

C:Vad lacrimi in privirea ta..

A : e atat de vizibil?

C: mai mult decat iti imaginezi tu..

A : viata nu e mereu darnica..

A : atunci cand trebuie sa radem, ne lovim de lacrimi..

A : cand trebuie sa plangem, mereu zambim..e paradoxal..

C : meriti sa fii fericita..pt tine, pt lume, pt viata..

“O lacrima insumeaza o infinitate de lacrimi mai mici si naste un refren dureros, cel al regretului… Sunt mai multe feluri de lacrimi:lacrimi de durere, asemenea stropilor de roua din diminetzile de vara care apleaca firul plapand de iarba sub greutatea lor, lacrimile copilariei, care se topesc inainte de a se forma in imbratzisarea mamei, lacrimile adolescentzei, nestatornice ca sufletul, lacrimile mature, impovarate de propria lor raspundere, lacrimile bucuriei, care contopindu-se cu zambetul intretzin speranta, lacrimile de dor, a caror chemare renaste magia, lacrimile-virtute care rabda ingaduitoare, intovarasindu-se cu timpul, lacrimile… Aceste lacrimi ne-au fost prezentate macar o data de-a lungul vietzii de oameni, intamplari, destin…La fiecare dintre noi, lacrimile ne-au brazdat fatza macar cateva secunde .O lacrima rostogolindu-se pe obrazul cuiva e un privilegiu. Plangi, bucura-te de ele,lacrimi nu primesc decat sufletele sincere!”

Azi, dimineata nu mai are acelasi gust, oamenii nu imi mai zambesc…si vremea se pregateste sa imi spuna ceva….Totul e trist si nici un gand frumos nu imi trece prin cap..Toate s-au adunat si nu mai stiu cum sa scap…Ma simt pusa la colt…si trebuie sa dau din aripi ca sa ma ridic,dar azi nu am putere….Azi cuvintele imi sunt sarace si astept ca cineva sa ma inteleaga mai bine decat sunt in stare acum sa o fac eu. Azi imi vine sa plang, sa imi curat toata starea de neliniste care ma cuprinde…Azi am nevoie de tine mai mult decat oricand..Spune-mi ceva frumos…Ridica-ma..Pentru cei care Azi nu mai au aripile la ei…fi tu acolo si sufla cu putere in aripi..ca sa ii porti catre un nou soare..

….

Astazi m-ai lasat singura !  Astazi simt ca lumea mea se prabuseste asemeni unui castel de nisip luat de valuri albastre si agitate.Astazi bratele tale nu m-au adapostit, nu m-au ocrotit, ochii tai nu m-au vazut, ochii mei nu te-au vazut. Azi , lacrimile imi controleaza simtire, iar regretele, viata. Imi era teama ca momentul acesta o sa vina, iar eu nu o sa fiu pregatita pentru a-l intampina. Imi simt sufletul greu, dar inima imi cere sa fiu puternica.

Te astept aici! Stiu ca-i sa te intorci!

Te astept! II

Mai sunt cateva secunde si-am sa-ti simt atingerea. O sa ma stragi in brate asa cum nu ai facut-o niciodata, si-ai sa ma saruti cu inima…S-apoi o sa fugim, departe, in locul nostru special, acolo unde noi conducem, unde noi dam ordine si tot noi le executam. Vino minunea mea, vino sa evadam din realitate, vino si du-ma in vis!

Aud pasi pe cimetul rece, ii simt rasuflarea si  inima.Este aici! Imi zambeste strengareste si ma cheama. Las lumea mea pentru o secunda de fericire. Disparem in noapte  si  patrundem in fericire.

Te am! Promite-mi ca nu o sa pleci niciodata.Pe tine nu o sa te pierd, minunea mea!

i’m home!

si e atat de bine!

Sarbatori fericite! Dumnezeu sa ne lumineze calea, sa ne faca mai buni, mai intelegatori cu noi, cu lumea, cu natura…Sarbatoriti alaturi de familie, de oamenii dragi.

Hristos a inviat!

Te astept!

Inchid incet si ultima pleoapa,trag aer adanc in piept  si las visele sa ma patrunda. Esti tu, intruchiparea perfectiunii, splendit si inconfundabil de modest. Iti simt rasuflarea in maini, inima in piept si fiecare clipire.Iti sarut ochii si tresar. Simt cum fiecare milimetru din mine te cheama, cum mana mea cauta caldura , cum ochii plini de lacrimi iti spun sa mai stai, o clipa sau o eternitate. Privesc cum zori isi fac loc, cum soarele se incapataneaza sa apara, iar eu nu te las sa pleci. Vreau ca noaptea noastra sa devina vesnicie. Privim mingea de foc, fara cuvinte, doar suspinand. Intinzi bratul si ma cuprinzi, atat de purernic incat inima o ia razna. Imi stergi lacrima si saruti izvorul ei. O ultima mangaiere si ma lasi, asteptand din nou noaptea. Imi juri prin gesturi ca esti al meu si ca nimeni nu o sa-mi fure visul.Te cuprind, iar atingerea mea iti straneste lacrimile.Inca o lacrima si-ai plecat. M-ai lasat singura, crosetandu-mi visele, asteptandu-te pana cand ai sa apari din nou.

Sunt aici! te astept!

Il iubesc!

Imi place sa-l privesc, sa-i admir constructia exagerat de blanda, sa-i analizez privirea care ma face sa-l iubesc si mai mult, sa-l simt acolo, departe de mizeria umana.Iubesc cand respira, ador cand ma atinge, timid si fricos.Sunt bolnava incurabil dar de data asta nu vreau sa ma mai vindec.Este visul meu, speranta mea, aerul, dimineata senina, sorele, amurgul, rasaritul, cerul, stelele, noaptea calda , marea albastra, albul zapezii, rasul inocent al unui copil, frumusetea floriilor, picatura din ploaia blanda de august, iarba verde , floriile de mai, zambetul blajin al unui batranel, este universul meu.

De ce mereu cand viata isi capata un nou sens, iti faci aparitia , nepoftit, nedorit?! Vrei sa stii daca esti in continuare omul care mi-a trezit cele mai adanci,frumoase, si misterioase sentimente? Da! Tu ai reusit sa ma duci dincolo de real, intr-o lume care era doar a mea, intr-o lume in  care eu eram regina.Nu o sa te uit, dar elibereaza-ma! Lasa-ma sa visez din nou, lasa-ma sa simt ce tu m-ai facut sa simt.Reda-mi echilibrul de care am nevoie pentru a continua sa-mi scriu povestea.Nu vreau sa fi singurul capitol inceput si neterminat din viata mea.Am nevoie de tine dar e prea tarziu pentru noi.Odata , ti-am jurat ca orice ar fi, tu o sa ramai al meu. Imi pare rau !A fost nebunia iubirii.Tu nu mai esti, eu nu mai sunt. Ne-am pierdut din cauza existentei care nu a tinut cu noi.

Lasa-ma sa respir, sa visez din nou, sa fiu eu.Asa cum iti placea, asa cum imi place!

Mos Craciun!

“Draga Mosule,

Te rog sa-mi aduci o masinunta cu telecomanda, un cal ,  o ferma de animal si pe tata.

O sa-ti pregatesc prajituri si morcov fiert.

Te iubesc,

Alexandra!”

Cam asa erau scrisorile pentru mosu in timpul in care credeam ca totul e un basm.Era perioada in care credeam ca totul e posibil, ca lumea iubeste mai mult decat uraste, ca noi suntem facuti din  aceelasi aluat, ca avem aceeasi coca, ca raul  nu exista.Imi place sa cred ca de Craciun lucururile au ramas aceleasi, si  viata dincolo de toate problemele, se opreste pentru cateva momente in punctele fericite, ajutandu-ne sa ne amintim de Mos Craciun, de zane, de fat-frumos si  Dumnezeu.Sarbatoriti cum va dicteaza inima, si lasati un zambet acolo unde nu e cazul..

Craciun fericit si un Maine frumos!

Toamna!

Mi-a soptit cineva ca a venit toamna..N-am simtit-o, n-am auzit-o, nu si-a facut prezenta..Frunzele arămi mi-au dat de stire ca “mama” lor a venit in vizita ; scurta si anuntata, pentru ele..Odata detestam anontimplul asta, se petreceau prea multe in lume: agitatie, lupta contra timp, oameni grabiti, sentimente spulberate.

Vantul e mohorat, frunzele sunt triste, copacii isi plang soarta, vietatiile invoca viata…Privirile triste atrag fiecare atentie.Lacrima vrea alt obraz, unu curat, nou, proaspat..s-a saturat de cel vechi.Unde esti de nu vii? E toamna, toamna noastra, toamna fericirii, toamna in care soarele zambeste dincolo de nori, toamna in care noi suntem invingatorii, toamna care ne-o doream..Vino!I’m here!

Vino,sa-ţi prind ceru’n palmă,
Tristeţea să-ţi acopăr cu o stea!
Veşnic îmi vei fi ca toamna,
Surâsul teiului uscat.

by anca