Din nou tu, straine?!

“Baby i miss you”. Mai tii minte cand imi sopteai la ureche cantecul? Te ascultam plina de magie si iti priveam ochii inlacrimati. Si mie imi era dor, dar taceam. Acum iti soptesc eu : Baby i miss you!  Nu primesc raspuns…

Aseara mi-ai sarutat mana si m-ai condus in tacere pana acasa. M-ai lasat in pragul usii cu inima batand. Ti-a fost frica sa pasesti inauntru. Desi inima iti spunea sa faci ce simti, mintea nu-ti dadea permisiunea. Te-ai intors si intr-un gest de egoism, ai plecat. Te-am privit intr-o tacere dureroasa pana cand silueta ta perfecta s-a innecat in miezul noptii. Atunci ai disparut printre straini. Si-ai devenit unul de-alor . Straine, te astept! Revino aici…

Buna dimineata, straine!

Ââââââ!! Dimineata cu aroma de trecut. Simt prospetimea vietii si zambesc. Acum esti departe, pentru putin…Mi-am pus licoarea magica in cana ta preferata si sorb fiecare picatura. Ma simt plina de tine si indeajuns de puternica sa suport distanta. Te-am visat, stii? Imi sopteai ca ti-e dor si tie. Nu m-ai sarutat. M-am despartit de frantura mea de vis  pentru a reintra in normal. Nu esti! Stiu! Te simt. Sufletul meu cauta conexiunea buna, dar in zadar. Intoarce-te repede, fara tine , eu si sufletul  suntem 2 neufragiati in lumea asta.

Promit!

Sa pleci? Acum? Sa ma lasi in abisul asta? Sa refacem ghemul neinceput de mohair ? Sa destramam visul? Pentru ce? Pentru o clipa de placere , si-atat? Ma lasi in pragul usii cu lacrimile in maini, cu sufletul departe, cu ochii impietriti de spaima drumului gol pe care il am in fata…Zambesti, lin si dulce, imi stregi lacrima si pleci.Intr-o clipa, asa cum ai venit. Imi promiti ca n-o sa dureze o vesnicie plecarea, ca tu esti al meu, ca eu sunt a ta. Ca noi suntem unu! Nu vreau sa mai pleci, inca odata. Nu vreau sa ma transform din nou in piatra. Nu ma lasa sa-mi irosesc din nou lacrimile, sunt ultimele care mi-au ramas. Spune-mi ca totul e un vis urat, ca tu esti realitate mea cea mai frumoasa. Zambesti din nou , dar zambetul tau de data asta imi strapunge inima, si-o transforma in bucatele mici. Am inteles! Tu , din nou, ma lasi , pe acelasi prag, in aceeasi usa, cu aceleasi lacrimi, si cu iluzia iubirii perfecte, distrusa. M-ai pus sa-ti promit ca o sa te astept, promit! Dar promite-mi ca ai sa te intorci!?

Am scris, am sters….pentru ca nu stiu cum sa incep. Exista lucruri si persoane pe lumea asta care ma bulverseaza, care imi starnesc niste sentimente stranii.  In perioada asta doua suflete dragi  isi fac simtita prezenta in viata mea mai mult decat trebuie . Placut! Avalasa asta de amintiri imi straneste un dor imens, un dor care momentan nu poate fi inlocuti cu niciun  alt sentiment. Doare! E demonstrat pentru mine ca Dorul e cea mai mare suferita, si cea mai mare oportunitate sa-mi demonstrez ca pot !

Mi-e dor!

:)

miss you, my boy!

Unde este inima?

Cum unde boule? In piept, pe partea stanga (aia cu ceasul), sub coaste, pune mana si o s-o simti! – Ah, da, asta stiam, eu intrebam unde e inima care imi aduc aminte ca se punea in toate. In lucrurile pe care le faceam cu avant, care ne placeau, de care ne apucam cu drag. Unde sunt toate cautarile alea din inima pentru a gasi ceva mai bun, unde sunt framantarile alea care apareau de fiece data cand aveam ceva de inchegat? Unde sunt relatiile de care vorbeam, pe care le speram, in care investeam suflet si inima, ce veneau cu imbratisarile alea stranse intre iubiti, saruturile alea patimase, mangaierile repetate la nesfarsit, soaptele in miez de noapte, lacrimile calde si sarate ce plecau de la un ochi si se uscau pe obrajii ochilor celuilalt, unde sunt? Unde sunt prieteniile alea in care se investea tot, de la ultima felie de paine si pana la ultima farama de timp, unde este inima aia care ne dadea incredere in ceilalti, in ai nostri, unde? Unde este inima aia care ne facea sa vedem totul cu ochii unui copil bun, care ne facea sa imbratisam lumea in fiecare dimineata si s-o mangaiem seara la culcare, unde? Unde este inima aia care ne inghiontea de fiecare data cand un gand rau ne trecea prin cap, care ne facea sa ne pese de celalalt, care ne spunea la fiecare pas… ai inima, fii mai bun! Unde este inima?

Pa, pe curand!

Imi place sa ma mint. Imi place sa cred ca lumea e o sfera fericita, ca noi ne invartim intr-un balon si ne hranim cu bunatate, fericire, dragoste. Ca suntem cu totii frumosi, ca viata asta nu o sa se termine niciodata. Imi place sa cred sunt bine, ca inima mea bate fara ajutor, ca eu sunt fericita. Sunt cufundata in irealitate, dar nu ma zbat sa ies la lumina. Sa dau piept-n piept cu realitatea. Imi iubesc visul !

Imi iubesc imaginea Lui creata in mintea mea , iubesc si partea lui reala…

Sunt momente in care ma trezesc vorbind cu Dumnezeu,  mai apoi realizez ca eu il deranjez pentru niste lucruri neimportante, pentru niste intrabari a caror raspunsuri nu o sa le aflu niciodata.  Dar totusi fac lucru’ acesta mai des decat vointa mea se lupta cu ratiunea. Oricum, sunt sigura ca undeva, o sa fiu si eu bine…aici, sau atunci cand o sa ma despart de material. Si atunci o sa reusesc in sfarsit sa imi  fac lumea MEA fericita.

Regret atat de mult fiecare lacrima varsata pentru mine, fiecare tristete, zambet amar, parere de rau, amintire nedorita. Iertati-ma!  Am sa va iubesc, atat cat sufletul , mintea, creierul, inima, o sa-i permita. Pentru voi mai sunt inca aici…Pentru ca mi-ati dat putere sa lupt, pentru ca nu m-ati lasat sa cad cand imi doream, pentru ca mi-ati dat cu sutul in fund si mi-ati aratat ca inca mai am ce sa fac, si motive sa lupt.  Multumesc pentru rabdarea pe care eu nu am avut-o cu mine, pentru iubirea pe care nu credeam ca o s-o pot strani intr-un suflet. Multumesc ca sunteti aici ! Plec, dar promit ca o sa ma intorc! Mai bine ca niciodata. Pentru ca inca vreau sa va vad zambetul !

“te iubesc” – agine!

Te iubesc ! Pentru ca mereu zambetul tau ma face sa zambesc, cuvintele tale ma fac sa-mi pierd simturile , ochii tai ma fac sa stralucesc ! Te iubesc, pentru ca esti al meu!

Am zarit lumina…

Am zarit lumina pe pamant,
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti.

Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?

Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca mai am timp sa pun intrebari.

Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.

Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul …
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.

O cafea neagra voi servi, totusi.
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

de ce iubesc delfinii?

Pentru ca sunt mai blanzi decat oamenii, pentru ca ar face orice sa-ti intre in gratii, pentru ca iti aduc un zambet atunci cand ii privesti, pentru ca sunt niste mamifere inteligente, pentru ca nu vorbesc, pentru ca prietenosi si jucausi, pentru ca daca inoti cu ei i iti intind “o mana” de ajutor….pentru ca sunt in apa si nu au picioare!