A FOST OFATA…

A fost odata…
asa incepe orice poveste, cu un “a fost” si un “sfarsit”..dar unele povesti nu au sfarsit, pot continua ani, veacuri sau chiar milenii..aici sau dincolo.Lumea e o multitudine de elemente intr-o continua amestecatura de stari, de sentimente..uneori e uitare, care se aseaza ca o piatra de munte pe suflet, sau e iubirea..care creste, inflorete si se deschide..ca o zi de vara calda, frumoasa..plina de frumusete..”A fost odata….un suflet care a gasit o Comoara, una de nepretuit dar totusi exista si pretul pe atunci..Comoara a crescut pe zi ce trece dar era ascunsa..ascunsa la sute de kilometrii distanta..Sufletul isi dorea sa ajunga la Ea, sa o priveasca, sa se bucure de ea..de “avere”..Momentul a sosit, iar sufletul a plecat in exploatarea Comorii lui..Era frumos afara, ingerii cantau, iar sus pana si albastrul pal stalucea..Natura prinse viata! Intr-o incapere mica, sufletul se chinuia sa afle ce inseamna fericirea: “sa fie albastrul cerului? sau poate soarele care starlucea cu putere?!..sau nu..e fumul care danseaza serpuit spre Divinitate!?”…si uneori fericirea e langa noi dar ne este greu sau frica sa privim culorile..ziua, lumea..In zare se vedea ceve…ceva ce stralucea cu un luciu mai puternic decat insa Soarele..Ochii licareau de fericire..era Ea..era Comoara..Sufletul prinsese starea euforica..Inima ii trasarea si incepea a juca in hora fericirii..Zambetul era de nestingherit insa frumusetea lui se reflecat inauntru..exteriorul era rezervat..Incet, cu pasii mici ca un pui ratacit se apropia de comoara..A privit pentru o secunda iar apoi a inceput sa se bucure de ea..Prin gesturi mici si nesemnificative, pe care inca Comoara nu le stie, sufletul i-a arata iubirea, respectul, increderea…in gand si in sufletu’ Sufletului niste cuvinte se rosteau si hoinareau in infinit..TE IUBESC Comoara mea!!! dar degeaba, Comoara nu auzea inca si nu cred ca va auzi vreodata…Sufletul era trist, nu stia cum sa arate in fapte cuvintele hoinarite..Incetul se apropia vremea despartiri..Comoara evita iar Sufletul plangea cu lacrimi de tristete..mai vroia..S-au unit pentru totdeauna dar intregul s-a destramat asemeni unui ghem de ata moale..Cu cat departarea se asternea Sufletul avea regrete, iar Comoara suferea..A FOST ….a fost povestea Sufletului si a Comorii..”Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti”..insa povestea nu a avut finalul basmului..Oare sa fie de vina lipsa zanei?sau a Fat-frumosului?…sau poate a zmeului?!…MULTUMESC COMOARA MEA!!!