Un suflet, mii de zambete..

Niciodata nu am vorbit de ea, de sufletul atat de drag mie..
Totul a inceput intr-o zi, o zi relativ obisnuita, dar ziua aceea mi-a schimbat viata..Plictisita si in pana de idei, butonam televizorul..o voce cald imi inunda timpanele, imi umple incaperea mica si alba de caldura si calm..Eram atat de concentrata la butonatul telecomenzii, incat nu am realizat ce se intampla..Primul impact a fost plin de caldura, plin de liniste..inexplicabil, as putea spune..Zile la rand auzeam vocea si vedeam chipul dar niciodata nu l-am atins, neputinta, frica..posibil..Au urmat zile insorite, zile in care Dumnezeu mi-a aratat o noua parte a vietii, care pana atunci era monotona, cu intamplari mici, nimic sa puna amprenta pe mine..
Luandu-mi inima in dinti, am spus ca e cazul ca ingerasul care mi-a adus zambete sa stie de mine, sa stie cat de mult apreciez ce face..Era soare, soare si sarbatoare…intr-o mare de ingeri, si-a facut aparitia, parca cobora din cer, cu aripile deschis pentru a ma cumprinde si a ma urca la Divinitate..astea erau sentimentele mele….Si totusi, si-a deschis aripile si mi-a facut loc acolo, unde am visat sa fiu mereu..Era cald, era moale, era liniste, pace, fericire, bunatate, blandete, inocenta, era bine..si atat de bine incat m-am tolanit pentru cateva minute in aripile ei..Nu mai vroiam sa ies dintre penele albe…Dar cineva m-a batut pe umar si mi-a zis ca ingerul trebuie sa plece..Atunci, luandu-i mainile albe, le-am sarutat cu iubire si i-am daruit o inima, sa simta ca cineva iubeste si ingerii..Intamplarea cu ingerul s-a mai repetat, iar sentimentele s-au schimbat…