Cat de frumos este cand intregul se reintrageste..cand dragostea si fericirea se joaca impreuna..
Sub presiunea timpului si al durerii, caci durerea mereu isi face aparitia , am simtit pe umarul dur cum se prapadesc 2 lacrimi..Ma durea, ma durea si la propiu si la figurat dar era o durere atat de frumoasa..o durere care iti stranea lacrimi, lacrimi de toate felurile..Era o seara plina, o seara in care cerul plangea, iar stelele nu isi facea aparitia..Eram undeva unde lumina zile nu isi face aparitia, un loc banal si necesar pt unii, mister pt altii…, dar eram cu cel mai drag suflet, cel mai frumos suflet..Priveam ochii care imi cauta persoana..priveam mainile care atunci ma strangeau cu putere..priveam totul si auzeam cuvinte care ma bulversau, ma ridicau pana la cer si de data asta nu ma aruncau la pamant, din contra..ma tineau sus, sa plutesc..Lacrimile isi faceau aparitia, dar in interior..insa cerul plangea pentru noi..noi eram prea puternici sa ne aratam lacrimile..Nu ma saturam sa privesc in tacere 2 ochisori calzi care imi inspirau atat frumusete..prea multa frumusete..Mai vreau..mai vreau..ma vreau sa ma doara, mai vreau sa ma ploua..mai vreau sa privim cerul impreuna , mai vreau sa rad, sa ne jucam..vreau, vreau sa se termine totul..vreau sa vina toamna…vreau prea multe..:-s
