voi ce faceti cand personele dragi va enerveaza, dezamagesc….se pun pe mereu pe primul plan..uitand de existenta celorlanti?
Eu reactionez naspa, sunt impulsiva ..iar apoi regret..Insa mereu las de la mine , ma supar, imi trag pumni in cap, ma plimb de nebuna, iar apoi pun mana pe telefon si caut numaru..De ce? simplu, nu rezist..
Hai sa nu mai fiu eu aia care cedeaza, care pune mana mereu pe telefon si incearca sa faca ceva pt prietenia asta..Iti pasa? ok, atunci descurca te fara ajutor..stii unde ma gasesti..
Sau mai bine….;)..De asta am nevoie acum..
Ce fac cand o persoana ma dezamageste?!Trec mereu peste pentru ca incerc de foarte multe ori sa nu ma las afectata pt ca nu vreau ca o greseala sa strice tot,pt ca nu are rost pt m-a invatat cineva ca iubirea depaseste orice obstacol.Iar a gresi este ceva uman,firest…important este sa sti sa-ti ceri scuze la timp si sa-ti recunosti greseala.Un prieten care sa pune mereu pe primul loc si nu se gandeste la ceilalti??!!Acela nu-ti este prieten…niciodata o persoana care te iubeste nu se va gandi doar la ea!Cat despre cedat…cauta mai bine in sufletul si poate vei gasi raspunsul si poate atunci iti vei da seama ca nu esti singura care a cedat intotdeauna…si poate vei realiza ca au fost persoana care ti-au spus”iarta-ma”…”te rog nu ma lasa”…”am nevoie de tine”…”te iubesc”…”iarta-ma”…asculta bine caci poate acele persoane te striga si in acest moment insa tu nu le auzi sau nu vrei sa le auzi….
…eu unu’ m-am obisnuit… atunci cand imi fac un prieten(a) sunt constient…(am ivatat sa fiu constient) ca are si parti nashpa…si imi promit ca voi trece singur peste ele…este adevarat ca relatia dintre noi se deterioreaza daca o tine tot asa si se pune pe primul loc… si sigur vine un moment in care isi da seama care a fost motivul…, de obicei e prea tarziu… dar nu ii las niciodata pe cei apropiati sa vada ca sufar din cauza lor… nu le cer niciodata sa se schimbe pentru mine… in momentele alea de obicei imi aduc aminte de promisiunea facuta … ca ii accept ca prieteni asa acum sunt…
…cat despre cei dragi : (familie)… cred ca fiecare din noi are bucatica lui de viata pe care nu o imparte cu nimeni… eu alerg…, alerg pana iese toata furia din mine…
Aceasta este intrebarea pe care mi-o adresez mereu….trec peste micile dezamagiri(de multe ori si peste cele mari),incerc sa iert dar adevarul este ca acestea raman intiparite in mine si ma chinuie mai mult decat m-as chinui daca as avea puterea sa “ma impun”…..mai rau este cand cineva imi zice ca nu am facut bine ca am trecut cu vederea
….Tot ce ramane dupa toate astea este o mare durere si o mie de intrebari: oare l-am iertat cu adevarat?…daca trec cu vederea asta nu i-o voi reprosa niciodata?….poate ca nu il iubesc cu adevarat daca nu pot sa trec peste aste!….Toate aceste intrebari ma fac sa ajung la concluzia ca nu se merita sa iti arati sentimentele fata de nimeni…totu’ va fi candva folosit impotriva ta (spun asta fara a ma gandi la o persoana anume)….viata e un teatru iar noi doar actori…interpretarea conteaza….nu-ti lasa inima sa fie jucaria cuiva si tine minte ca “intr-o clipa de placere…e o mare de durere”….Oricum fiti optimisti…exista si fericire …dar poate intro alta viata;)
Eu….sufar si plang…si tot eu imi cer iertare chiar daca nu e vina mea!!!